Scaun Olivia Rosu Design House stockholm

Scaunul Olivia explorează cum să echilibreze ușurința, robustețea și confortul: subțire în aparență și confortabil la ședere. „Deschiderea din spate vă permite să vă sprijiniți pe mușchii spatelui, nu pe coloană, asigurând confort chiar și în timpul celor mai lungi cine”, explică Tatu Laakso.

Avem nevoie de încă un scaun? Da, bineînțeles! Scaunele sunt mai mult decât simple obiecte funcționale; ele sunt manifestări concentrate de artă și cultură. Sunt acea interfață indispensabilă între lumea naturală și civilizație. Mai mult decât atât, Scaunul Olivia este într-o clasă proprie. Foițele de placaj turnat îl fac subțire, dar puternic. Apare ca un semn grafic: un profil subțire văzut din lateral și aproape bidimensional văzut din față sau din spate. Și, în același timp, cu un limbaj de formă distinctiv care este o invitație de a vă așeza și care va conferi corpului o simetrie armonioasă, aproape ca un ritual.

Scaunul Olivia permite și o ședere casuală, cu forma concavă acționând ca un contrapunct primitor. Scaunul Olivia explorează cum să echilibreze ușurința, robustețea și confortul: subțire în aparență și confortabil la ședere, potrivit lui Tatu Laakso. Și, desigur, realizat în întregime din lemn regenerabil. „Deschiderea din spate vă permite să vă sprijiniți pe mușchii spatelui, nu pe coloană, asigurând confort chiar și în timpul celor mai lungi cine”, explică Tatu Laakso.

Acordând o atenție deosebită detaliilor, tânărul designer finlandez a făcut picioarele ușor mai groase decât spătarul pentru durabilitate și rezistență. Scaunul este realizat din furnir de stejar presat și lemn de cauciuc, disponibil în patru versiuni diferite lăcuite. Tatu Laakso a creat scaunul deja în timpul studiilor sale de masterat la Universitatea de Artă, Design și Arhitectură Aalto. A fost atât inspirat, cât și provocat să conteste designurile mai robuste ale lui Alvar Aalto. „Aveam mobilier Aalto în școală, în biblioteci, în tot felul de spații publice aici, în Finlanda; era ceva cu care am crescut, întotdeauna plăcut de folosit și de privit. Îl considerai de la sine înțeles și nici măcar nu-l recunoșteai ca design bun când erai copil.”